Ca tot romanul, am urmarit confruntarea dintre Basescu si Geoana si ma declar scarbit de atitudinea celui din urma. Pe langa faptul ca a venit cu copiute in palma si nu a fost capabil sa raspunda la niciuna din intrebarile adresate de Basescu si pe langa faptul ca a intrerupt in mod constant speech-ul adversarului sau, a mai fost si atat de magar incat sa afirme despre poporul roman ca este “incult si necivilizat”. Mi s-a parut de toata jena gestul asta, ca sa nu mai zic cat de civilizata a fost abordarea lui in confruntare, sau cat de penibil a fost la momentul cu darurile. Nu vreau sa comentez mai mult de atat confruntarea, fiindca nu sunt cel mai in masura, insa nu-mi vine sa cred cati il sustin pe Geoana doar fiindca sunt anti-Basescu. Si eu sunt impotriva mancarurilor nesanatoase, na… dar asta inseamna ca mai bine mor de foame decat sa mananc ce gasesc in magazine? E un principiu vechi, conform caruia dintre 2 rele e bine sa-l alegi pe cel mai putin rau. Doar ganditi-va ce inseamna Geoana la putere, cu Iliescu in ceafa, cu Vanturi in spate s.a.m.d. Pacat de cei care s-au sacrificat acum 20 ani ca sa traim noi intr-un stat democratic. Hai cu mineriadele.
Related posts:
in sfarsit o perspectiva sanatoasa si reala asupra celor intamplate aseara. Incepusem sa cred ca am eu o problema de il vad atat de negru (sau rosu?) pe geoana
Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul îl vâneaza si câstigul fara munca,
Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati atatat arama sfâsiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!
Da, câstigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici;
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, T;epes doamne, ca punând mâna pe ei,
Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei,
Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!
Din pacate, cred ca nici rosu, nici negru nu mai e, ci maro de-a dreptul… Si usor Shakespeare…